Crăciunul în Ungaria

Naşterea lui Iisus, Crăciunul (25 decembrie) este cea mai mare sărbătoare a creştinilor. Potrivit papei Iuliu I, Crăciunul s-a sărbătorit pentru prima dată în Roma în jurul anului 337, şi de aici s-a răspândit obiceiul în Siria, la
Constantinopol. În doar câteva zeci de ani, obiceiul s-a extins asupra întregii lumi creştineşti.
În ajunul Crăciunului, creştinii respectau câteva tradiţii. În această zi era interzisă munca în păduri sau pe păşuni; se lucra doar în jurul casei. Era interzisă cererea sau darea de împrumuturi. Nu era bine nici ca femeile să coasă, să ţeasă sau să spele vase, pentru că altfel le păştea o nenorocire. În ajunul Crăciunului rufele spălate şi puse la uscat aduceau boala asupra familiei. Dacă animalele se culcau pe partea stângă, însemna că iarna va fi lungă şi geroasă. Fetele tinere se uitau în fântănă pentru a-şi vedea viitorul soţ, la baterea clopotelor seara. Tinerii nu aveau voie să mănânce mâncăruri grase, pentru ca nu cumva viitoarele soţii să le fie urâte. Dacă de post cocoşul cânta în amiaza mare se spunea că cineva va muri din casă. Dacă cineva murea de Crăciun, era considerat norocos, pentru că i se iertau păcatele. Masa festivă de Crăciun era completă doar dacă conţinea tradiţionala carne de porc prăjită, curcanul copt la cuptor, maiosul şi cozonacul cu nuci. Pomul de Crăciun era împodobit cu fructe, prăjituri, dulciuri şi lumânări.