Ca la multe alte popoare si la romani, batranii (mosii) s-au bucurat de multa stima si respect, mai ales in vechime.Respectul
fata de acestia s-a pastrat si dupa moartea lor, intr-o asemenea masura
incat unii dintre ei au devenit un fel de semizei a caror memorie a
ramas nestearsa in memoria colectiva. Un
astfel de erou batran si
celebru este si Craciun, pastorul mitic, a carui legenda a fuzionat
foarte frumos cu mitul Nasterii Domnului.Legenda spune ca, fara
acordul sotului, Craciuneasa o primeste in gazda pe Fecioara Maria,
oferindu-i adapost in grajd. Afland acest lucru, Craciun se infurie si
ii taie mainile, dar Maica Domnului i le lipeste la loc.Minunea il converteste pe Craciun la crestinism. De bucurie ca nevasta sa a scapat nevatamata de pedeapsa lui necugetata, Craciun aprinde un rug din trunchiuri de brad in curtea lui si joaca o hora cu toate slugile lui.
Dupa joc, Craciun imparte sfintei familii daruri pastoresti: lapte, cas, urda, smantana.De aici transfigurarea lui Mos Craciun intr-un sfant, care aduce de ziua nasterii lui Isus daruri copiilor, obicei care se suprapune cu amintirea darurilor pe care, dupa legenda evanghelica, le aduceau regii-magi in staul noului Mesia.
Cantecele de bucurie adresate de slugile lui Craciun s-au transformat in colinde.
