Se povesteste din batrani ca, pe vremea lui Irod Imparat, imparatul
iudeilor, voindimparatul sa se faca liste cu toti tinerii buni de luat
la oaste, a dat ordin ca fiece tanar sa seduca in satul natal si acolo
sa se inscrie pe lista.Asa a trebuit sa faca si Iosif, logodnicul Mariei, si de aceea s-au
dus ei amandoi laVifleem, orasul de unde se tragea tanarul. Se spune ca
acolo traia un pastor batran, tarebatran, care nu era credincios, cu
numele de Craciun, care avea foarte multe oi si trecea
caom de vaza printre semenii sai din acel oras.Intamplarea a facut ca
Mantuitorul Lumii, Domnul nostru Isus Hristos, sa se nasca chiar in
staulul de vite al acestui pastor batran necredincios.
In seara de 24 spre 25 decembrie, adunandu-se in Vifleem mult norod
calator si,nemaifiind loc de dormit pe nicaieri, caci toate gazdele erau
acum intesate de lumecalatoare, sfanta Maria cu logodnicul ei Iosif au
fost nevoiti sa poposeasca la margineaorasului, la casele batranului
Craciun.Simtind ca ii vine sa nasca, femeia lui Craciun, baba Iova, o
goni pe Maica Domnului din casa, spunandu-i ca barbatul ei, Craciun, e
un om rau la inima, ca nu suferain casa lui oameni straini si, cand va
veni cu oile de la pasune, are sa fie foc si para, chin sivai de dansii.
Ce sa faca sfanta Fecioara? Ceasul nasterii Mantuitorului Lumii era
aproape. Inculmea durerilor, ea se furisa intr-o iesle de boi din
staulul pastorului.Seara tarziu, pe la o vreme de noapte, Craciun,
doinind din fluier, isi indruma aleneturma satula doldora, spre locuinta
sa.Ajuns acasa, dadu porunca babei Iova sa-i pregateasca bucate multe
pentru a douazi, caci era zi de sarbatoare, Ziua carnurilor. In acea zi,
va chema la masa, sa se ospatezecu el multa lume, dupa obicei pagan.Ii
mai porunci femeii sa-i dea de mancare, ca era mort de foame si sa-i
fiarba apasa se spele pe cap, pentru ca a doua zi era sarbatoare
mare.Baba Iova ii facu pe plac, caci vai de cojocul ei ar fi fost daca
nu ar fi ascultat demosul ei.Trecuse de miezul noptii. Era al doilea
cantat al cocosilor, cand Mos Craciun,trezindu-se din somn, scula pe baba Iova sa-i puna la foc bucatele pregatite pentru a doua
zi.
Saraca baba se scula ca arsa si fugi in ograda sa adune lemne de foc.
Nici n-apucasa aprinda focul, cand o lumina puternica din cosarul boilor
o lumina de parca toata ogradaera in flacari, o facu sa alerge, sa
tipe, sa se vaite; striga pe Mos Craciun, ca in staulul lor eprapadul
focului!Baba Iova fugi in staul si in loc de foc ce sa vada? Vazu pe
Maria lui Iosif, peSfanta Fecioara, ca nascuse in ieslea boilor pe
Mantuitorul Isus. In iesle se nascuseImparatul Luminii si staulul lui
Mos Craciun se preschimbase in palat dumnezeiesc.La aceasta priveliste,
baba Iova cazu incremenita si striga:
-Maica preasfanta, Fecioara slavita, miluieste-ma!Maica Domnului, cu
vorbe blajine, o ruga sa se apropie de pruncul sfant si, dupaobicei, sa
taie buricul pruncului.Era de altfel si moasa baba Iova si, ca toate
moasele de la tara, purta o custurice, un fel de briceag ruginit la
brau.
Ajunsa in ieslea pruncului, intr-un suflet ii reteza buricul si, vesela, se duse in casasa-i spuna lui Mos Craciun despre minunea intamplata.
Mos Craciun nu numai ca nu crezu, dar in furia lui, a
trantit-o pe baba Iova lapamant, a luat o barda si i-a taiat mainile ei
chiar pe pragul casei! Cu mainile taiate, saraca baba alerga tipand in
ieslea sfantului prunc si se ruga s-o mantuiasca. Apropie-ti, moasa
Iovo, bratele tale de scutecele preasfintite ! Nici nu apuca sa atinga
bine legaturile leaganului si ce sa vezi? Minune, de trei oriminune!
Babei Iova mainile sangerande i se lipira la loc si din palmele ei
ieseau raze maistralucitoare decat razele de soare.Iute ca fulgerul,
baba Iova alerga in casa la Craciun si ii spuse:-Iata, Craciune, ca in
locul pacatoaselor mele maini, pe care tu mi le-ai taiat, fiul Mariei,
Imparatul Cerului, mi-a dat altele si mult mai frumoase, mai albe ca
zapada, si mai
luminoase decat soarele!
Batranul Craciun, inspaimantat de grozavia pe care o facuse, cazu cu fata lapamant, plangand ca un copil.
Intr-un tarziu, el s-a redesteptat ca dintr-un somn adanc. Se scula si
cu pasi repezi,manat ca de o mana sfanta, s-a apropiat de ieslea
Mantuitorului.Nu mai era Craciun de odinioara, cu cautatura-i fioroasa,
cu fata posomorata, cuinima impietrita, ci un unchias batran, cu barba
alba ca zapada, cu fruntea senina, bland lasuflet ca un mielusel si plin
de bunatate. Smerit, el cazu in genunchi la picioarele lui Isussi cu
ochii scaldati in lacrimi ii ceru iertare.
Din ziua aceea, s-a hotarat sa-si doneze toata averea copiilor
sarmani, lucru pe care il face in fiecare an cu ocazia Sarbatorii
Craciunului.
